15 definiții pentru humă
din care- explicative (8)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HUMĂ, (2) hume, s. f. 1. Numele popular al argilei întrebuințate la spoitul caselor. 2. Sortiment de humă (1). – Din bg. huma.
humă sf [At: CREANGĂ, GL. / Pl: ~me / E: bg хума] 1 Nume popular al argilei întrebuințate la spoitul caselor. 2 (Îs) ~ albă Humă folosită la spoit. 3 (Îs) ~ vânătă Humă folosită la trasul brâielor Si: humoaie. 4 (Îs) ~ neagră Humă folosită la spoitul părții de jos a casei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HUMĂ, hume, s. f. Numele popular al argilei întrebuințate la spoitul caselor. – Din bg. huma.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HUMĂ s. f. Numele popular al unor roci argiloase moi, de diferite feluri și culori, întrebuințate la spoitul caselor; argilă. Humă albă. Humă vînătă. ▭ În încăpere mai stăruia mirosul de humă și de var proaspăt. CAMILAR, TEM. 54. Flămînzilă mînca lut și pămînt amestecat cu humă. CREANGĂ, P. 247. Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți, Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț. EMINESCU, O. I 84.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HUMĂ ~e f. pop. Rocă argiloasă folosită la spoitul caselor și în industrie. /<bulg. huma
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
humă f. pământ argilos albastru de lipit bordeie. [Bulg. HUMĂ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
húmă f., pl. e (ngr. hóma [vgr. hóma], pămînt, de unde și bg. huma). Clisă, argilă smectică cenușie saŭ gălbuĭe. (Se află în mare cantitate pe malu Dunăriĭ la Galațĭ). V. lutișor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
umă sf vz humă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
humă s. f., g.-d. art. humei; (feluri) pl. hume
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
humă s. f., g.-d. art. humei; (sorturi) pl. hume
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
humă s. f., g.-d. art. humei; (sorturi) pl. hume
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
humă, gen. humei
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HUMĂ s. v. argilă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HUMĂ s. argilă, clisă, lut, pămînt, (înv. și reg.) tină, (reg.) hlei, (Transilv.) agiag. (Casă lipită cu ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
humă (hume), s. f. – Argilă întrebuințată la spoitul caselor. Ngr. χῶμα (Miklosich, Vokal., III, 6; Roesler 571; Densusianu, Filologie, 448; Tiktin), poate în parte prin intermediul bg. huma (DAR; Candrea), deși această ipoteză nu este necesară, și nici cu totul convingătoare (după Conev 42, cuvîntul rom. ar proveni din bg. glina, ceea ce nu este posibil). Cf. mr. umă, pe care Pușcariu 1793 îl derivă direct din lat. humus, megl. umă care, după Capidan 314, provine din bg. – Der. humos, adj. (argilos; lipicios); humărie, s. f. (teren argilos, loc de unde se scoate humă); humui, vb. (a spoi cu humă); humoaie, s. f. (Mold., humă de spoit); humu(l)tui, vb. (a transplanta răsaduri).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
humă, humesubstantiv feminin
- 1. Numele popular al argilei întrebuințate la spoitul caselor. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: argilă
- Humă albă. Humă vânătă. DLRLC
- În încăpere mai stăruia mirosul de humă și de var proaspăt. CAMILAR, TEM. 54. DLRLC
- Flămînzilă mînca lut și pămînt amestecat cu humă. CREANGĂ, P. 247. DLRLC
- Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți, Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț. EMINESCU, O. I 84. DLRLC
-
-
etimologie:
- huma DEX '98 DEX '09