12 definiții pentru cofăiel
din care- explicative (5)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COFĂIEL, cofăiele, s. n. (Reg.) Cofiță. [Pr.: -fă-iel] – Cofei + suf. -el.
COFĂIEL, cofăiele, s. n. (Reg.) Cofiță. [Pr.: -fă-iel] – Cofei + suf. -el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de archaeus
- acțiuni
cofăiel sn [At: CREANGĂ, P. 10 / V: ~foi~ / P: ~fă-iel / Pl: ~e / E: cofei + -el] Cofă (1) mică cu capac Si: cofiță1 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COFĂIEL, cofăiele, s. n. (Mold.) Cofiță. Jder a poftit apă și și-a potolit setea dintr-un cofăiel; după aceea s-a șters la gură cu dosul palmei. SADOVEANU, F. J. 580. ♦ Cantitatea (de apă, de vin etc.) care încape într-o cofiță. Eu mă răped în cramă s-aduc și un cofăiel de vin. CREANGĂ, P. 10.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cofăĭél și cofoĭél n., pl. e. Nord. Cofiță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cofoiel sn vz cofăiel
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cofăiel (reg.) s. n., pl. cofăiele
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cofăiel (reg.) s. n., pl. cofăiele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cofăiel s. n. (sil. -fă-iel), pl. cofăiele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cofăiel
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
cofăel, -le.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COFĂIEL s. v. cofiță, donicioară.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cofăiel s. v. COFIȚĂ. DONICIOARÂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: IVO-III | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cofăiel, cofăielesubstantiv neutru
- 1. Cofiță, donicioară. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cofiță donicioară
- Jder a poftit apă și și-a potolit setea dintr-un cofăiel; după aceea s-a șters la gură cu dosul palmei. SADOVEANU, F. J. 580. DLRLC
- 1.1. Cantitatea (de apă, de vin etc.) care încape într-o cofiță. DLRLC
- Eu mă răped în cramă s-aduc și un cofăiel de vin. CREANGĂ, P. 10. DLRLC
-
-
etimologie:
- Cofei + sufix -el. DEX '98 DEX '09