COFĂIEL, cofăiele, s. n. (Mold.) Cofiță. Jder a poftit apă și și-a potolit setea dintr-un cofăiel; după aceea s-a șters la gură cu dosul palmei. SADOVEANU, F. J. 580. ♦ Cantitatea (de apă, de vin etc.) care încape într-o cofiță. Eu mă răped în cramă s-aduc și un cofăiel de vin. CREANGĂ, P. 10.