2 definiții pentru carențare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
carențare s. f. Înrăutățire, carență ◊ „În plus, un asemenea om alterează climatul necesar educării copiilor, constituie un exemplu rău pentru ei, împiedică dezvoltarea lor normală – deci produce o carențare integrală a vieții de familie.” R.l. 19 II 67 p. 3 (din carență + -are)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
carențare s. f., g.-d. art. carențării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: carențare
carențare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||