brec¹ sn [At: DA / V: break¹ / Pl: ~uri / E: fr, eg break] 1 (Înv) Trăsură ușoară cu patru roți, de obicei neacoperită (sau cu un acoperiș ușor), prevăzută cu două bănci longitudinale. 2 Autoturism al cărui portbagaj nu este despărțit de interiorul mașinii.

brec s.n. v. break².

BREC, brecuri, s. n. (Rar) Trăsură ușoară cu patru roți, de obicei neacoperită (sau cu un acoperiș ușor care se poate scoate), cu capra înaltă, avînd înăuntru două bănci așezate față în față în lungul trăsurii.

BREC, brecuri, s. n. Trăsură ușoară cu patru roți, cu capra înaltă, avînd două bănci așezate față în față în lungul sau în latul trăsurii. – Fr. break (<engl.).

BREC s.n. 1. (Rar) Trăsură deschisă cu patru roți, cu capra înaltă și bănci laterale. 2. Caroserie de automobil (berlină sau limuzină) care are la spate pentru transportul bagajelor o ușă specială și banca amovibilă. [Scris și break (mai ales 2), pl. -curi. / < engl., fr. break].

BREC¹ s. n. 1. trăsură deschisă cu patru roți, cu capra înaltă și bănci laterale. 2. tip de caroserie auto în formă de furgonetă, închisă cu geamuri în spate, pentru transportul bagajelor printr-o ușă specială și banca amovibilă. (< engl., fr. break)

BREC ~uri n. înv. Trăsură ușoară, de obicei descoperită, prevăzută cu două banchete lungi laterale, folosită pentru transportul de pasageri. /<engl. break

brec n. trăsură ușoară cu 4 roate, având un scaun pe dinainte, iar pe dinapoi două banchete așezate una în fața alteia (= engl. break).

*brec n., pl. urĭ (fr. [d. engl.] break). Un fel de trăsură cu băncĭ saŭ canapele de dus maĭ mulțĭ inșĭ.

break¹ sn vz brec¹

break² [brek] s.n. 1 (sport) Comandă dată boxerilor de către arbitru în timpul unui meci, cu scopul de a-i despărți atunci cînd aceștia se imobilizează reciproc sau au dat lovituri neregulamentare, obligîndu-i să facă un pas înapoi pentru a se distanța unul de altul. ♦ (la tenis) Punct cîștigat de un jucător pe serviciul adversarului. 2 (muz.) Improvizație melodică sau ritmică în jazz, cînd se întrerupe acompaniamentul și cîntă numai solistul. 3 (cor.) Dans acrobatic bazat pe mișcări sacadate, care imită mișcările unui robot. • scris și brec. pl. -uri. /<engl. break.

break¹ [brek] s.n. 1 (Tip de) autoturism al cărui portbagaj este integrat în interiorul mașinii, fiind prevăzut cu o ușă la spate. A cumpărat un break de ultimă generație. ♦ (adj.invar.) Dacia break. 2 (înv.) Trăsură cu patru roți, deschisă sau cu un acoperiș ușor, cu capra înaltă, cu două bănci longitudinale așezate față în față. • pl. -uri. /<engl., fr. break.

break adj. inv., s. n. 1978 (cuv. engl.) Tip de automobil cu un compartiment de bagaje integrat în habitaclu la care se ajunge pe o ușă situată la spate v. TIBCO [pron. brec] (DN3 – brec)

brec (automobil, comandă, trăsură) s. n., pl. brecuri

brec¹ (trăsură, comandă) s. n., pl. brecuri

brec (trăsură, comandă, punct în sport) s. n., pl. brecuri

break¹ (automobil) (angl.) [pron. brec] s. n., pl. breakuri [pron. brecuri] (brea-kuri)

brec (brecuri), s. n. – Trăsură ușoară cu patru roți. Engl. break, prin intermediul fr. break.