break² [brek] s.n. 1 (sport) Comandă dată boxerilor de către arbitru în timpul unui meci, cu scopul de a-i despărți atunci cînd aceștia se imobilizează reciproc sau au dat lovituri neregulamentare, obligîndu-i să facă un pas înapoi pentru a se distanța unul de altul. ♦ (la tenis) Punct cîștigat de un jucător pe serviciul adversarului. 2 (muz.) Improvizație melodică sau ritmică în jazz, cînd se întrerupe acompaniamentul și cîntă numai solistul. 3 (cor.) Dans acrobatic bazat pe mișcări sacadate, care imită mișcările unui robot. • scris și brec. pl. -uri. /<engl. break.