6 definiții pentru Proca

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Proca m. rege din Alba, părintele lui Amuliu și Numitor.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PROCA, Alexandru (1897-1955, n. București), fizician român. Stabilit la Paris (1926) Invitat de Marie Curie să lucreze la Institutul de Radium din Paris (1926-1930), apoi la Institutul „H. Poincaré” (1930), al cărui director științific a fost (din 1932). Lucrări de mecanică cuantică, radioactivitate, fizică relativistă. Contribuții în fizica particulelor elementare; în 1935, independent de H. Yukawa, a prevăzut existența mezonilor („Integrale prime în mișcarea mezonului”), confirmată de C.D. Anderson, în 1937. În 1936 a formulat ecuația pentru particulele masive de spin I, care îi poartă numele. M. post-mortem al Acad. (1990).

PROCA, Eugeniu (1927-2004, n. Godeni, jud. Argeș), medic și chirurg urolog român. M. de onoare al Acad. (1992), prof. univ. la București. Ministru al Sănătății (1978-1985). A organizat primul centru de hemodializă din țară și a realizat primele transplanturi de rinichi în România, începând din 1980. Studii și lucrări privind fiziologia și fizioterapia rinichiului și a căilor urinare („Insuficiența renală acută”, „Diagnosticul cancerului de prostată”).

PROCA, Gheorghe (1867-1943, n. Iași), medic și chirurg român. Prof. univ. la Iași și București. Contribuții în domeniul tuberculozei („Toxinele bacilului tuberculos. Cercetări asupra mecanismului de acțiune”). Alături de V. Babeș s-a ocupat de optimizarea vaccinării prin introducerea seroterapiei antirabice. Ca igienist, a efectuat anchete privind răspândirea pelagrei pe teritoriul României.

PROCA temă comună formată din: Procopie, Procul și Proclu. 1. – (Dm; Isp IV2; 17 B III 169 etc.). 2. Procu popa (17 B II 207); Procești s. (Dm). 3. Cu afer. prob.: Roca fam. ar. (Cara 88) și s.; – Traian (Buc). 4. Prin schimbarea părții finale -ca, luată ca sufix și înlocuită cu suf. -ciu: a) Rociu, ard.; -l s. argeșan. b) Roce, Preda, 1780 (IO 7); -a, F., act.; Rocescu (Grș 13). 5. + -otă: Rociot, R. (17 B II 222). Pentru Roca, Rociu, cf. subst. rociu „plasă de pește” (Paș) și magh. roka „vulpe”.

Procas (sau Proca), tatăl lui Amulius și al lui Numitor și rege în cetatea Alba Longa.

Intrare: Proca
Proca nume propriu
nume propriu (I3)
  • Proca