PROCA temă comună formată din: Procopie, Procul și Proclu. 1. – (Dm; Isp IV²; 17 B III 169 etc.). 2. Procu popa (17 B II 207); Procești s. (Dm). 3. Cu afer. prob.: Roca fam. ar. (Cara 88) și s.; – Traian (Buc). 4. Prin schimbarea părții finale -ca, luată ca sufix și înlocuită cu suf. -ciu: a) Rociu, ard.; -l s. argeșan. b) Roce, Preda, 1780 (IO 7); -a, F., act.; Rocescu (Grș 13). 5. + -otă: Rociot, R. (17 B II 222). Pentru Roca, Rociu, cf. subst. rociu „plasă de pește” (Paș) și magh. roka „vulpe”.