ȚĂRĂNOI, țărănoi, s. m. 1. (Depreciativ, în vorbirea claselor exploatatoare) Țăran. De ani, nimeni din satul ista nu mi-a stat în față... Să mă las flecuit de-un țărănoi? CAMILAR, N. II 299. Avem moșii, și zapciii îi sfătuiesc pe oameni să le lase în paragină. Ne usucă punîndu-ne la biruri mai abitir decît pe țărănoi. PAS, L. I 108. 2. Bădăran, mitocan. Mări, ce tot mi se vîră în ochi țărănoiul ista! ALECSANDRI, la CADE. Bărbatu-tău îi un țărănoi. NEGRUZZI, S. III 21.