țăndări [At: MOLNAR, D. 300/22 / V: (pop) ~duri, (reg) țân~, țânduri, ~dura / Pzi: ~resc / E: țandără] 1-2 vtr A (se) preface în țăndări (1) Si: a (se) sfărâma, (reg) a țăndărui. 3 vt (Reg) A bate șipci în pereții unei case din lemn înainte de a-i lipi cu lut Si: a cercui (6).