ȚÎRCOVNIC, țîrcovnici, s. m. Persoană care are în grijă curățenia și buna rînduială a unei biserici (v. paracliser, pălămar); p. ext. cîntăreț, dascăl de biserică, psalt. În căldărușa țîrcovnicului se află apă sfințită. STANCU, D. 32. Bătrînul a rămas în odaia țîrcovnicului, la un foc bun de paie. CAMIL PETRESCU, O. I 40. Copiii se ghemuiau în odaia țîrcovnicului, jos, pe cărămizi. GHICA, S. 55.