Definiția cu ID-ul 974264:
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
ȚUȚ, țuță și țuțu (vîrf, moț). 1. Țuții, (Cat gr I); Țuțul (Weig); -ești s.; -ea (Î Div). 2. Țuțea, Ion act.; – Banu munt. (RA I 275). 3. Țuțui (Sd XVI); Țuțuianu, act. < subst. țuțuian „cioban ardelean”. 4. Țuțoiu, St. (Î Div). 5. Cf. Țuțcani s.