țifoaie¹ sf vz țifloaie

țifoaie² sf vz țivloaie

ȚIFOAIE 👉 ȚIFLOAIE.

ȚIFOAIE s. f. (Regional) Burtă, pîntece. ◊ Expr. A fi sătul țifoaie = a fi foarte sătul.

ȚIFOAIE s. f. (Reg.) Pîntece. ◊ Expr. A fi sătul țifoaie = a fi foarte sătul.

țarfoi smn vz țifloaie

țifloaie [At: JIPESCU, ap. TDRG / V: țifoaie sf, țifoi (Pl: țifoiuri) sn, țivoaie sf, țarfoi smn / Pl: țifloi / E: ns cf foale] 1 sf (Reg) Pântece umflat de mâncare. 2 av (Reg) Foarte (sătul). 3 sn (Olt; îf țarfoi) Burtă mare Si: (fam) burduhan (2). 4 sn (Reg; îf țifoi) Vită cu burta umflată de mâncare. 5 sm (Olt; îf țarfoi) Epitet pentru un om bătrân, ramolit.

țifoi sn vz țifloaie

țilvoi sn vz țivloaie corectat(ă)

țivloaie [At: CARAGIALE, O. VII, 300 / V: ~vo~, țifo~ sf, țivloi (Pl: ~), țilvoi (Pl: țilvoaie) sn, țuv~, țufl~ sf / Pl: țivloi / E: țivli + -oaie] 1 sf (Mun) Țivlică (1). 2 sf (Mun; îf țuvloaie) Fluier mic ciobănesc. 3 sf (Mun; îaf) Un fel de fluier folosit pentru atragerea vânatului. 4 sf (Reg; îf țivoaie) Țipă¹ (3). 5 sn (Mol; îf țivloi) Fluierătoare din metal. 6 sf (Reg; îf țifoaie) Țeavă care se introduce sub pielea unei oi tăiate și în care suflă măcelarul ca să o umfle pentru a jupui oaia mai ușor. 7 sf (Mun) Parte tubulară din tulpina unei plante sau din pana unei păsări. 8 sn (Olt; îf țivloi) Coadă mai groasă de ceapă, în care suflă copiii ca să o umfle, după ce au înmuiat-o dând-o prin foc. 9 sn (Reg; pan; îaf) Țurloi (10). 10 sn (Reg; îf țivloi, țilvoi) Beregată la păsări.

țivloi sn vz țivloaie

țivoaie² sf vz țivloaie

țivoaie¹ sf vz țifloaie

țufloaie sf vz țivloaie

țuvloaie sf vz țivloaie

ȚIFLOAIE, ȚIFOAIE sf. ℗ Pîntece umflat, îndopat: țărănimea să fie bine hrănită, nu pepene, țifloaie, adică îngrășată (JIP.); Se umflase-acuma, era plin țifoaie, Nu putea sărmanul batăr să se ’ndoaie (SPER.).

țivloiu n. Mold. fluierul gardistului.

țifloáĭe (vest), țifoáĭe (est) și țivoáĭe (vest, est) f., pl. oĭ (din *țevoaĭe, adică „unflat ca cu țeava” cum se face cu meiĭ ca să li se desprindă pelea în ainte de a-l jupui. V. țuvloaĭe). Adv. Unflat țivoaĭe, foarte unflat (de multă mîncare orĭ de vre-o boală). Se zice ironic și despre unu îmbrăcat cu prea multe haĭne pe dedesupt, așa în cît cea de deasupra plesnește de unflată ce e.

țivoáĭe, V. țifloaĭe.

țuvloáĭe f., pl. oĭ (din *țivloaĭe, țifloaĭe. V. țifloaĭe și țivlesc). Munt. vest. Un fel de fluĭer cĭobănesc mic (CL. 1910, 396). Un fel de șuĭerătoare de înșelat vînatu.

țivloaie s. f., pl. țivloi

țifloaie, țifloi, s.f. (reg.) 1. pântece umflat, burtă mare. 2. om bătrân.

țivloaie, s.f. (reg.) 1. fluier (de copii, ciobănesc, la cimpoi), tilincă. 2. parter tubulară la plante. 3. țivloi. 4. beregată la păsări.

țivloi, țivloaie, s.n. (reg.; înv.) fluierul polițistului de stradă.