țipă¹ sf [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: ~plă, țip sn / Pl: ~pe, ~pi / E: pvb tipa²] (Reg) 1 Fluier din coajă de salcie, din paie de grâu, din țipirig etc. 2 Un fel de fluier (din os de găină) cu care vânătorii imită glasul unor păsări pentru a le atrage Si: țivloaie (3). 3 Fluier la cimpoi Si: (reg) țivloaie (4). 4 Fluier mic de plumb.

țipă² sf [At: ALIL 1983-1984, 315 / Pl: ? / E: pvb țipa²] (Trs; mai ales art) Nume dat unei figuri la jocul de copii cu pietricele numit „de-a bicica”. corectat(ă)

țipă f. 1. țiplă; 2. Tr. fluier de salcie. [V. țiplă].

țip³ sn vz țipă¹

țiplă² sf vz țipă¹

țipă, țipe, s.f. (reg.) fluier din coajă de salcie; fluier la cimpoi.