ștampilă¹ sf [At: COSTINESCU / V: (rar) st~, (reg) ~mbelă, ~mbi~, ~pelă (Pl: ~li) sf, ~pel (Pl: ~uri) sn / Pl: ~le, (reg) ~li / E: fr estampille cf it stampiglia] 1 instrument format dintr-o placă (de cauciuc, lemn sau metal), pe care este gravat un semn (constând într-o inscripție sau o emblemă), fixată pe un mâner, cu care se aplică o ștampilă¹ (2) Si: sigiliu, (reg) pecete, ștempel (1). 2 Semn care se aplică (de către oficialitate) pe un un document pentru a-i da valabilitate, pe mărfuri, pe obiecte sau pe corpul animalelor pentru a certifica proveniența sau apartenența acestora etc. Si: marcă, parafă, sigiliu, (reg) biag, pecete, ștempel (2), țil. 3 (Fig) Trăsătură caracteristică Si: (reg) pecete. 4 (Reg; îf ștambilă) Timbru (poștal). 5 (Arg) Tatuaj.