ȘOPRON, șoproane, s. n. Adăpost deschis sau (parțial) închis, construit din scînduri sau din nuiele împletite, unde se țin uneltele de gospodărie, nutrețul și, mai rar, vitele. Clădise... grajduri pentru vreo patruzeci de cai și vaci și șoproane pentru tot felul de căruțe și trăsuri. CAMIL PETRESCU, O. I 212. În șură și sub șopron n-aveau loc carele. REBREANU, I, 11. Într-un șopron, ne arată un maldăr de hamuri. DELAVRANCEA, H. T. 120. Radă fă, s-alergi degrabă, Că-n șopron vițelul suge. COȘBUC, P. I 95.