șoltuz sm [At: (a. 1458) D. BOGDAN, GL. 227 / V: (îvr) ~toz, ~tuj / Pl: ~i / E: pn szoltys cf mg sóltész, ger Scholtheiss] 1 (Mol; înv) Titlu dat în Evul Mediu cârmuitorului unui oraș, care era ajutat în activitatea sa de un consiliu format din 12 pârgari Si: (înv) județ, voit. 2 (Mol; înv) Persoană care avea titlul de șoltuz (1) Si: (înv) județ, voit. 3 (Mol; înv) Șef² (1) al unei comunități străine dintr-un oraș. 4 (Reg; rar) Primar al unui sat.