ȘERPOAICĂ, șerpoaice, s. f. 1. Femela șarpelui. Fata... văzu în depărtare venind spre ea o șerpoaică cu doi pui după ea. POPESCU, B. IV 17. Ipate se și prinde în joc lîngă un puișor de fată, căreia îi jucau ochii în cap ca la o șerpoaică. CREANGĂ, P. 167. Cu ochii ca o șerpoaică Și hoață ca o vulpoaică. ȘEZ. IV 219. 2. Fig. Femeie vioaie și neastîmpărată sau șireată, vicleană. Așa ai spus și cucoansi Aretia, șerpoaică ce ești. SADOVEANU, O. VIII 47. Această șerpoaică de văduvă... se va tîrî la pămînt și-mi va uda picioarele cu lacrimi. GANE, N. III 81. Doar oi mai zări odată Pe șerpoaica cea de fală, Care-amar m-a înșelat Și în codri m-a băgat. ALECSANDRI, P. P. 313.