șerbet (-turi), s. n. – 1. Înghețată, răcoritoare. – 2. Preparat dulce din fructe cu zahăr. – Mr., megl. șirbet. Tc. (arab.) șirbet (Roesler 609; Șeineanu, II, 336; Ronzevalle 106), cf. ngr. σερμπέτι, alb., bg., sb. serbet, it. sorbetto, fr. sorbet, sp. sorbete (REW 7594b). – Der. șerbegiu, s. m. (servitor care servește șerbetul), din tc. șerbetci. Este dubletul lui șorbet, s. n., din fr., puțin folosit.