șenilă sf [At: V. ROM. mai 1954, 105 / Pl: ~le / E: fr chenille] Bandă metalică continuă de rulare a unor vehicule, constituită din plăci metalice articulate între ele, înfășurată peste roțile vehiculului situate pe aceeași parte, pentru a se obține o suprafață mai mare de contact cu terenul și o tracțiune mai mare decât a roților obișnuite în timpul deplasării.