ȘEDINȚĂ, ședințe, s. f. 1. Adunare organizată a membrilor unui corp constituit, a personalului unei întreprinderi, unei instituții etc., pentru a discuta, a dezbate și a hotărî ceva. Cînd s-au ridicat băieții în picioare, fiindcă se sfîrșise ședința, a intrat printr-o ușă lăturalnică un bărbat cu ochi albaștri și cu cîteva fire de păr blond în barbă. PAS, Z. I 318. Se hotărîse o nouă ședință a guvernului. CAMIL; PETRESCU, O. II 475. Ședință plenară v. plenar. Ședință deschisă v. deschis (7). Ședință închisă v. închis (6). ♦ Dezbatere a unei cauze în fața unei instanțe judecătorești. Procesul n-a durat decît o jumătate de oră. După zece minute de chibzuință, judecătorii vin din nou în sala de ședință. BUJOR, S. 146. 2. Interval de timp în care se face o expunere, se aplică un tratament medical etc. fără întrerupere.