șar, șaruri, s.n. – (reg.) 1. Vopsea utilizată în olărit și obținută din pământ colorat natural, pisat cu o lespede de piatră și înmuiat în apă (Dăncuș, 1986: 78). 2. Piatră de culoare albastră, sfărâmicioasă, de râu (Memoria, 2001). 3. Vad de care în albia unui râu (ALRRM, 1973: 677). „Șar să zâce unde-i apa mai scăzută și trece lumea pân ie” (Bilțiu, 2001: 178; Oncești). – Din magh. sár (Scriban, DER, DLRM); din vsl. sarǔ „culoare” (Tiktin, cf. DER).