ÎNȚOLI, înțolesc, vb. IV. Refl. (Familiar) A-și face, a-și procura haine (noi), a-și face toată îmbrăcămintea (necesară); fig. a parveni. Și-i mai și rămase [din bani] cu ce să se înțolească el, nevasta și copiii lui. ISPIRESCU, la TDRG. Se-nțolește de la unul ș-altul de pomană. CARAGIALE, O. I 303. ◊ Tranz. Scoase... un rînd de haine mîndre... și înțoli pe biata femeie cu ele. La TDRG.