înviorare sf [At: PISCUPESCU, O. 135/10 / P: ~vi-o~ / Pl: ~rări / E: înviora] 1 Trezire la viață Si: înviorat¹ (1), (reg) învioșare (1), învioșat¹ (1). 2 Scuturare a cuiva din amorțeală Si: înviorat¹ (2), (reg) învioșare (2), învioșat¹ (2). 3-4 Căpătare a unei vioiciuni (mai mari) Si: înviorat¹ (3-4), (reg) învioșare (3-4), învioșat¹ (3-4). 5 Întremare după o boală Si: înviorat¹ (5). 6-7 (Revenire sau) determinare a cuiva să revină în simțiri Si: înviorat¹ (6-7). 8 Complex de exerciții ușoare executate de obicei dimineața la trezire pentru recăpătarea tonusului. 9 Înveselire. 10 Îmbărbătare. 11 Împrospătare. 12 (Ccr) Putere.