ÎNTUNERIC. Subst. Întuneric, întunecime, întunec (rar), beznă, negură, noapte (fig.); obscuritate, tenebră (livr.). Semiîntuneric, semiobscuritate, penumbră. Seară; noapte, nopticică (dim.), noptiță (rar). Întunecare, înnegurare; amurg, murg (pop.), crepuscul; înserare, înserat; înnoptare, înnoptat, căderea nopții. Cameră obscură. Adj. Întunecat, întunecos, beznatic, neguros, negurat (reg.), neguriu (rar), înnegurat, noptatic, noptos (rar), obscur, tenebros (livr.), sumbru, fără lumină, neluminat. Semiobscur. Vb. A (se) întuneca, a (se) înnegura; a (se) însera, a (se) înnopta, a se lăsa întunericul, a coborî întunericul, a se face (a fi) beznă; a (se) înnora (pop.). A stinge lumina, a face întuneric. Adv. În întuneric, în beznă, în nocturnă; fără lumină. V. fenomene atmosferice, negru, seară.