întorsătură sf [At: DAMÉ, T. / Pl: ~ri / E: întors + -(ă)tură)] 1 Sucire. 2 Îndoitură. 3 Cotitură a unui drum sau a unei ape. 4-6 (Fig) Schimbare în desfășurarea unor (întâmplări) (evenimente sau) convorbiri. 7 (Fig) Schimbare de orientare în atitudinea unei persoane. 8 Mod de a dispune cuvintele sau propozițiile într-o frază pentru a obține efectul dorit Si: turnură. 9-10 (Îs) ~ de limbă Rostire cu greutate (sau cu greșeli) a unor succesiuni de cuvinte. 11 (Mtp) Întoarcere (36). 12 (Îs) ~ra brazdei (unui ogor; izlaz etc.) Arătură de toamnă.