îngăimare sf [At: CANTEMIR, IST. 50 / Pl: ~mări / E: îngăima] 1 (Înv) Purtare cu vorba. 2 Vorbire confuză. 3 (Pop) Înșirare a prea multor vorbe. 4 (Pop) Activitate făcută de mântuială Si: (înv) îngălare (5). 5 (Înv) Tărăgănare a lucrurilor. 6 (Reg) Îndoială. 7 (Reg) Șovăire. 8 (Reg) Pregetare. 9 (Înv) Punere a cuiva în încurcătură. 10 (Înv) Aflare în impas. 11 Fredonare a unei melodii.