îngrijitor, ~oare [At: PANN, E. II, 85/5 / Pl: ~i, ~oare / E: îngriji + -(i)tor] 1 a (Înv) Îngrijorător. 2 smf (Îvr) Care este martor într-un duel. 3-6 smf (Rar) (Persoană) (care îngrijește pe cineva sau) care duce grija cuiva. 7 sf Femeie care îngrijește un bolnav. 8 smf Persoană însărcinată cu menținerea curățeniei și supravegherea unei instituții, a unui imobil, a unei locuințe etc.