înființare sf [At: (a. 1794), ap. GCR II, 154/28 / Pl: ~țări / E: înființa] 1 Determinare a apariției unui lucru Si: creare, fondare, înființat¹ (1), întemeiere. 2 (Pex) Apariție din senin Si: înființat¹ (2). 3 Înfățișare a unei persoane într-un loc, pe neașteptate Si: înființat¹ (3). 4 (Înv) Realizare.