încununare sf [At: DA ms / Pl: ~nări / E: încununa] 1 Încoronare (1). 2-3 (Înv) Cununie (1-2). 4 Așezare pe cap a unei cunune în semn (de omagiu sau) de înălțare la o demnitate Si: încununat¹ (4). 5 Împodobire cu un obiect asemănător unei cununi Si: încununat¹ (5). 6 (Înv; fig) Răsplătire cu onoruri Si: încununat¹ (6). 7 (Fig) Desăvârșire a unei activități, a unei opere etc. Si: încununat¹ (7). 8 (Pop) Învingere a unui dușman Si: încununat¹ (8). 9 Realizare culminantă în activitatea cuiva Si: încununat¹ (9).