ÎMPOTRIVĂ adv. (În legătură cu verbe ca «a fi», «a sta», «a se pune») Corespunde ideii de a se împotrivi, a se opune, a rezista; (în legătură cu verbele «a zice», «a răspunde», «a vorbi») corespunde ideii de a contrazice. Își sculase tot satul împotrivă. CAMILAR, TEM. 132. Dumitale nu mă pot pune niciodată împotrivă. SADOVEANU, N. F. 187. Toți îmi fură împotrivă, numai doctoru, săracul, Se-ncercase... să mă scape de nevoi. MACEDONSKI, O. I 70. Gerilă, văzînd că toți îi stau împotrivă, se mînie. CREANGĂ, P. 254. ♦ În față. (Atestat în forma împrotivă) Șezi, mă rog, împrotivă și vezi de joacă bine. ALEXANDRESCU, M. 265. – Variantă: împrotivă adv.