îmbătător, ~oare [At: NEGRUZZI, S. I, 256 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~i, ~oare / E: îmbăta + -(ă)tor] 1 a (Rar; d. băuturi alcoolice) Care îmbată (1). 2 a (D. arome, miresme) Care tulbură mintea Si: amețitor. 3 a (Fig) Care farmecă Si: încântător, plăcut. 4 sf (Reg) Plantă nede finită mai îndeaproape.