ZURGĂLĂU, zurgălăi, s. m. (Mai ales la pl.) Clopoțel în forma unui mic glob de metal cu o bilă în interior, care sună la cea mai ușoară mișcare sau atingere. Zurgălăii sună mărunt, împrăștiind în întinderi clinchete argintii. SADOVEANU, O. VII 332. A oprit la poartă o sanie mică de fier și piele lăcuită, cu caii cu zurgălăi la gît. CAMIL PETRESCU, O. I 357. În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi. ALECSANDRI, P. A. 112. – Variantă: zurgalău (LESNEA, A. 77, VLAHUȚĂ, la TDRG) s. m.