opțiuni
  • info

2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZOBIT, -Ă, zobiți, -te, adj. (Reg.) Sfărâmat, zdrobit. – V. zobi.

ZOBIT, -Ă, zobiți, -te, adj. (Reg.) Sfărâmat, zdrobit. – V. zobi.

zobit, ~ă a [At: MARIAN, S. R. II, 51 / Pl: ~iți, ~e / E: zobi] 1 (Ban; d. cai) Hrănit cu zob (2). 2 (Reg) Zdrobit2 (1). 3 (D. oameni) Care are o stare generală proastă, însoțită de dureri musculare. 4 (Pex; d. oameni) Sleit de puteri (7).

zobit, -ă adj. (reg.) Care este sfărîmat, zdrobit. • pl. -ți, -te. /v. zobi.

ZOBIT, -Ă, zobiți, -te, adj. Fărîmat, zdrobit. În mîini îl prindea Și cînd îl trîntea, zobit îl lăsa. TEODORESCU, P. P. 495.

ZOBIT, -Ă, zobiți, -te, adj. Sfărîmat, zdrobit. – V. zobi.

zobit a. fărâmat: olane zobite.

ZOBI, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.

ZOBI, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.

zobi [At: ALEXI, W. / Pzi: ~besc / E: zob] 1 vt (Reg) A hrăni cu zob (2). 2 vt(a) (Trs; d. cai; c. i. zobul) A mânca (1). 3-6 vt A zdrobi (1, 6,16-17). 7-8 vtr (Pop) A (se) sfărâma. 9 vt (C. i. oameni) Abate rău de tot. 10 vt A nimici. 11 vt A omorî. 12 vt (Rar) A slei1.

zobi vb. IV. tr., refl. (reg.) A (se) sfărîma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. ♦ Fig. (tr.; compl. indică oameni) A bate tare. Vătaful a bătut-o rău toată după-amiaza. A zobit-o cu picioarele (CA. PETR.). • prez.ind. -esc. /zob + -i.

ZOBI, zobesc, vb. IV. Tranz. A fărîma, a zdrobi, a strivi. Da noaptea tata-l pîndise la pod, cînd știa că are drum spre cătun. îl zobise-n picioare. STANCU, D. 189. ◊ Refl. De atîta umblet se zobise zăpada și se făcuse pulbere groasă, fumurie. CAMIL PETRESCU, O. I 500. ◊ Expr. A fi bit de oboseală = a fi frînt, doborit de oboseală. Doarme... E zobit de oboseală. DELAVRANCEA, A. 125.

ZOBI, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărîma; a (se) zdrobi; a (se) strivi. ◊ Expr. (Tranz.) A fi zobit de oboseală = a fi frînt, doborît de oboseală. – Din zob.

zobì v. 1. a fărâma; 2. fig. a agita: își zobia mintea.

zobésc v. tr. (d. zob). Munt. Fac zob. Fig. Îmĭ zobesc mintea, îmĭ frămînt mintea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zobi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobesc, 3 sg. zobește, imperf. 1 zobeam; conj. prez. 1 sg. să zobesc, 3 să zobească

zobi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobeesc, imperf. 3 sg. zobea conj. prez. 3 să zobească

zobi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobesc, imperf. 3 sg. zobea; conj. prez. 3 sg. și pl. zobească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZOBIT adj. v. sfărâmat, stâlcit, strivit, turtit, zdrobit.

zobit adj. v. SFĂRÎMAT. STÎLCIT. STRIVIT. TURTIT. ZDROBIT.

ZOBI vb. v. sfărâma, stâlci, strivi, turti, zdrobi.

zobi vb. v. SFĂRÎMA. STÎLCI. STRIVI. TURTI. ZDROBI.

Intrare: zobit
zobit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zobit
  • zobitul
  • zobitu‑
  • zobită
  • zobita
plural
  • zobiți
  • zobiții
  • zobite
  • zobitele
genitiv-dativ singular
  • zobit
  • zobitului
  • zobite
  • zobitei
plural
  • zobiți
  • zobiților
  • zobite
  • zobitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: zobi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zobi
  • zobire
  • zobit
  • zobitu‑
  • zobind
  • zobindu‑
 singular plural
  • zobește
  • zobiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zobesc
 (să)
  • zobesc
  • zobeam
  • zobii
  • zobisem
a II-a (tu)
  • zobești
 (să)
  • zobești
  • zobeai
  • zobiși
  • zobiseși
a III-a (el, ea)
  • zobește
 (să)
  • zobească
  • zobea
  • zobi
  • zobise
plural I (noi)
  • zobim
 (să)
  • zobim
  • zobeam
  • zobirăm
  • zobiserăm
  • zobisem
a II-a (voi)
  • zobiți
 (să)
  • zobiți
  • zobeați
  • zobirăți
  • zobiserăți
  • zobiseți
a III-a (ei, ele)
  • zobesc
 (să)
  • zobească
  • zobeau
  • zobiră
  • zobiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zobit, zobităadjectiv

etimologie:
  • vezi zobi DEX '09 DEX '98 DLRM

zobi, zobescverb

  • 1. regional A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sfărâma strivi stâlci turti zdrobi
    • format_quote Da noaptea tata-l pîndise la pod, cînd știa că are drum spre cătun. îl zobise-n picioare. STANCU, D. 189. DLRLC
    • format_quote De atîta umblet se zobise zăpada și se făcuse pulbere groasă, fumurie. CAMIL PETRESCU, O. I 500. DLRLC
    • chat_bubble A fi zobit de oboseală = a fi frânt, doborât de oboseală. DLRLC
      • format_quote Doarme... E zobit de oboseală. DELAVRANCEA, A. 125. DLRLC
etimologie:
  • zob DEX '09 DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.