zobire sf [At: DENSUȘIANU, Ț. M. 296 / Pl: ~ri / E: zobi] 1 (Trs) Hrănire a cailor cu zob (2). 2 (Olt) Zdrobire (1).

zobire s.f. (reg.) Acțiunea de a (se) zobi și rezultatul ei. • pl. -i. /v. zobi.

zobi [At: ALEXI, W. / Pzi: ~besc / E: zob] 1 vt (Reg) A hrăni cu zob (2). 2 vt(a) (Trs; d. cai; c. i. zobul) A mânca (1). 3-6 vt A zdrobi (1, 6,16-17). 7-8 vtr (Pop) A (se) sfărâma. 9 vt (C. i. oameni) Abate rău de tot. 10 vt A nimici. 11 vt A omorî. 12 vt (Rar) A slei¹.

zobi vb. IV. tr., refl. (reg.) A (se) sfărîma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. ♦ Fig. (tr.; compl. indică oameni) A bate tare. Vătaful a bătut-o rău toată după-amiaza. A zobit-o cu picioarele (CA. PETR.). • prez.ind. -esc. /zob + -i.

ZOBI (-besc) vb. tr. 1 Trans. DENS. A da ovăs la cai ¶ 2 A sdrobi, a mărunți, a face fărîme: pînă cu noaptea în cap au zobit pămîntul, netezindu-l ca în palmă DLVR.; îl zobea de nu s’alegea praful de el LUNG. [zob].

ZOBI, zobesc, vb. IV. Tranz. A fărîma, a zdrobi, a strivi. Da noaptea tata-l pîndise la pod, cînd știa că are drum spre cătun. îl zobise-n picioare. STANCU, D. 189. ◊ Refl. De atîta umblet se zobise zăpada și se făcuse pulbere groasă, fumurie. CAMIL PETRESCU, O. I 500. ◊ Expr. A fi bit de oboseală = a fi frînt, doborit de oboseală. Doarme... E zobit de oboseală. DELAVRANCEA, A. 125.

ZOBI, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărîma; a (se) zdrobi; a (se) strivi. ◊ Expr. (Tranz.) A fi zobit de oboseală = a fi frînt, doborît de oboseală. – Din zob.

zobì v. 1. a fărâma; 2. fig. a agita: își zobia mintea.

zobésc v. tr. (d. zob). Munt. Fac zob. Fig. Îmĭ zobesc mintea, îmĭ frămînt mintea.

zobire (reg.) s. f., g.-d. art. zobirii; pl. zobiri

zobire (reg.) s. f., g.-d. art. zobirii; pl. zobiri

zobire s. f., g.-d. art. zobirii; pl. zobiri

zobi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobesc, 3 sg. zobește, imperf. 1 zobeam; conj. prez. 1 sg. să zobesc, 3 să zobească

zobi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobeesc, imperf. 3 sg. zobea conj. prez. 3 să zobească

zobi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobesc, imperf. 3 sg. zobea; conj. prez. 3 sg. și pl. zobească

ZOBIRE s. v. sfărâmare, stâlcire, strivire, turtire, zdrobire.

zobire s. v. SFĂRÎMARE. STÎLCIRE. STRIVIRE. TURTIRE. ZDROBIRE.

ZOBI vb. v. sfărâma, stâlci, strivi, turti, zdrobi.

zobi vb. v. SFĂRÎMA. STÎLCI. STRIVI. TURTI. ZDROBI.