znamenie sf [At: CORESI, EV. 168 / V: (reg) ~nă, snamenă, snamină / S și: sn~ / Pl: ~ii / E: slv знамєни] 1 (Înv) Faptă ieșită din comun Si: minune. 2 (Mun; Dob) Om (copil) slab, pipernicit (și foarte urât). 3 (Reg) Om ieșit din minți. 4 (Olt; Mun) Arătare (24). 5 (Olt; Mun) Monstru (1).