zmeoaică s.f. 1 (în mit. pop.) Personaj feminin reprezentînd o întruchipare fabuloasă a forțelor răului, fiind imaginat ca o femeie uriașă, cu puteri supranaturale; mama sau femeia zmeului; zmeoaie. Să știi, stăpîne, că acea flacără este muma zmeilor și a zmeoaicelor (FIL.). 2 (bot.) Plantă erbacee, perenă, din familia umbeliferelor, cu tulpina cilindrică, ramificată, înaltă pînă la 2 m, cu franzele mari, penat-compuse și cu florile albe sau purpurii, dispuse în umbele mari (Laserpitium latifolium). • pl. -ce. și smeoaică, zmăoaică s.f. /zmeu + -oaică.