zítie f. (ngr. zitia, cerere, ca litie, d. liti, rugăcĭune, adică „dar luĭ D-zeŭ cînd cer ceva”). Mold. Tărîță de grîŭ maĭ măruntă rămasă din al doilea cernut. (Se întrebuințează și la facerea brăgiĭ și a turtelor p. copiĭ). Turtă saŭ prescură din această tărîță. – Pop. zîtie și zătie. V. prescură.