ZIGZAG, zigzaguri, s. n. Linie frîntă. Zigzagul de argint al fulgerului. CAMIL PETRESCU, V. 8. Deodată mi se pare că-n aer se-ncrucișează un slab zigzag de fulger. BART, S. M. 36. Cîte tunuri le mai rămîneau bune, toate își pierdeau în zădar gloanțele printre zigzagurile ruinelor, fără a nemeri pe moldoveni. HASDEU, I. V. 160. ◊ Loc. adj. și adv. În zigzag (sau în zigzaguri) = în linie frîntă, zigzagat. Lăsă în jos sabia, își întoarse calul și pomi în fugă prin învălmășeală, cotind în zigzag printre pilcurile de luptători. SADOVEANU, O. VII 13. Sunetele lungi, prelungite... fură ca o descărcare electrică, întîi în zig-zag, prin zidul soldaților. CAMIL PETRESCU, N. 18. Drumul printre ele, ca un riu liniștit... își lua cursul în linii drepte ori zigzaguri, ANGHEL, PR. 89. – Variantă: zigzac (CONTEMPORANUL, VII 388) s. n.