ziditor, -oare s.m., s.f. 1 s.m., s.f. Persoană care zidește, construiește. Cînd se ivi temelia, ei se apropiau duminica de singuraticul ziditor (ARGH.). 2 s.m., s.f. Ext. întemeietor, fondator. Doamna... fost-a și mănăstirii Jitiianului ziditoare (DOC.). 3 s.m. (bis.; art.; nm. pr.) Dumnezeu. Ridică cugetul tău către Domnul, Ziditorul lumii... rosti schivnicul (MIR.). • pl. -ori, -oare. /zidi + -tor.