ZICĂTOARE, zicători, s. f. 1. Frază scurtă prin care poporul exprimă o constatare de ordin general. V. maximă. Amesteca în vorbirea lui zicători din vechime. SADOVEANU, N. P. 270. Iată ce glăsuiește o zicătoare: decît să iasă omului nume rău, mai bine ochii din cap. ISPIRESCU, L. 273. Pesemne gîndești că eu nu știu zicătoarea moldovenească. NEGRUZZI, S. I 141. 2. (Regional, rar) Bucată muzicală, p. ext. instrument muzical. Într-un timp de noapte iată au sosit o mulțime de draci... cu zicători feli de feli, și au început împrejurul lui a zice și a citita. SBIERA, P. 152.