zgâit, ~ă [At: ANON. CAR. / V: (pop) ~iat (S și: sgâiat) / S și: sg~ / Pl: ~iți, ~e / E: zgâi] 1 a (Pfm; d. ochi) Holbat¹ (1). 2 a (Reg; d. ochi) Care nu se închide complet, rămânând întredeschis (în timpul somnului) din cauza unei boli sau a bătrâneții. 3 sm (Pop) Ochi¹ (1). 4 a (Pex; d. față) Slut (1). 5 smf Persoană urâtă, cu ochii ieșiți din orbite. 6 (D. bube, răni etc.) Zgâit (3). 7 a (Reg; d. bube, răni) Deschis (22). 8 a (Rar; d. pământ) Uscat. 9 a (Rar; d. țesături) Rupt².

ZGÂI, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău.

zgăi v vz zgâi

zgâi [At: ANON. CAR. / V: (înv) zghii (S și: sghii), (reg) zgăi / S și: sg~ / Pzi: ~esc și (rar) zgâi / E: ns cf zgău] 1 vt (Pfm; c. i. ochii) A holba (1). 2 vt (Reg; c. i. răni, bube etc.) A zgândări (8). 3 vt (Reg) A scormoni (1). 4 vr (Pfm; d. oameni) A se holba (4). 5 vr (Reg; d. ochi) A miji¹ (1). 6 vr (Reg) A se uita la cineva cu dispreț. 7 vr (Reg) A se strâmba (deschizând ochii în mod exagerat). 8 vt (Reg; c. i. părți ale corpului) A strâmba (1). 9 vr (Reg) A se răsti¹.

zgâiat, ~ă a vz zgâit

zghii v vz zgâi

zgîi vb. IV. 1 tr. (pop.; fam.; compl. indică ochii) A deschide tare; a căsca, a holba. Noi zgîim ochii la el (STĂN.). 2 refl. (pop.; fam.; despre oameni) A se uita cu insistență, a privi lung, cu ochii larg deschiși; a se holba. Totul afost din pricina fetei, am uitat de mine zgîindu-mă la ea (PRED.). 3 refl. (reg.) A se strîmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor la cineva. • prez.ind. -iesc. /de la zgău.

zgîit, -ă adj. (pop., fam.; despre ochi) Care este holbat, căscat. Noi cu ochii zgîiți la cutie (STĂN.). ♦ (despre oameni) Cu ochii holbați. ♦ (subst.) Persoană urîtă, cu ochii holbați, ieșiți din orbite. • pl. -ți, -te. /v. zgîi.

ZGÂI, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău.

ZGÎI, zgîiesc, vb. IV. 1. Tranz. A deschide tare, a căsca, a holba ochii. ♦ Refl. A se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari; a se holba. 2. Refl. A se strîmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău.

ZGÎIT, -Ă, zgîiți, -te, adj. (Despre ochi) Căscat, holbat; (despre oameni) cu ochii căscați, holbați. ♦ (Substantivat) Persoană urîtă, cu ochii holbați, ieșiți din orbite. – V. zgîi.

A ZGÂI ~iesc tranz. fam. (ochii) A deschide larg (de mirare, de curiozitate, de nedumerire etc.); a holba. /Din zgău

A SE ZGÂI mă ~iesc intranz. fam. 1) A se uita cu ochii larg deschiși (cu insistență și cu prea mare curiozitate); a se holba. 2) A-și schimba expresia normală a feței (în mod voit sau involuntar); a face grimase; a se strâmba; a se sluți; a se schimonosi. /Din zgău

sgâì v. a deschide tare ochii (de mirare). [Origină necunoscută].

zgîĭésc v. tr. (cp. cu răzgîĭ și cu sîrb. gajati, gojiti, a nutri). Fam. Vulg. Holbez ochiĭ, mă uĭt uĭmit. V. refl. Ce te zgîĭeștĭ la mine, mă? V. zgîmboĭesc.

!zgâi (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zgâiesc, 3 sg. se zgâiește, imperf. 1 sg. mă zgâiam; conj. prez. 1 sg. să mă zgâiesc, 3 să se zgâiască; imper. 2 sg. afirm. zgâiește-te; ger. zgâindu-mă

zgâi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiesc pl. imperf. 3 sg. zgâia; conj. prez. 3 să zgâiască

zgâi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiesc, imperf. 3 sg. zgâia; conj. prez. 3 sg. și pl. zgâiască

zgîi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgîiesc, conj. zgîiască)

ZGĂI, zgăiesc, vb. IV. (Var.) A (se) zgîi. (cf. zgîi)

ZGÎI, zgîiesc, vb. IV. ~ (din zgău; sau din sl. zijati, zijaią = a deschide; sau din lat. *excăvīre)

ZGÎIT² s. m. Ochi. (din zgîi)

zgâi, zgâiesc v. r. a privi insistent

ZGÂIT adj. v. holbat.

ZGÂIT s. v. holbare.

ZGÂI vb. 1. v. holba. 2. a se chiorî, a se holba, (reg.) a se hlizi. (Ce te ~ așa la mine?)

ZGÎI vb. 1. a (se) bulbuca, a (se) căsca, a (se) holba, a (se) mări, a (se) umfla, (pop. și fam.) a (se) beli, a (se) bleojdi, (pop.) a (se) boboșa, a (se) bolboșa, (reg.) a (se) boldi, a (se) bolovăni, (Transilv.) a (se) zgăura, (Ban.) a (se) zgîmboia. (A-și ~ ochii.) 2. a se chiorî, a se holba, (reg.) a se hlizi. (Ce te ~ așa la mine?)

ZGÎIT adj. bulbucat, căscat, holbat, mare, mărit, umflat, (rar) bălăbănos, (pop. și fam.) belit, bleojdit, (pop.) boboșat, bolboșat, boldit, (reg.) măciuliat. (Cu ochii ~.)

ZGÎIT s. bulbucare, căscare, holbare, mărire, umflare, zgîire, (pop. șl fam.) belire, bleojdire, (pop.) boboșare, boldire. (~ ochilor.)

zgâít, -ă, zgâiți, -te, adj. (ref. la ochi) Holbat, căscat. – Din zgâi.

zgâit, -ă, zgâiți, -te, adj. – (ref. la ochi) Holbat, căscat. – Din zgâi (DEX, MDA).

zgâí, zgâiesc, v.r. 1. A se holba, a se uita cu insistență. 2. A se strâmba. – Din zgău „uter, matrice” (DLRM, DEX, MDA).

zgâi, zgâiesc, vb. refl. – 1. A se holba, a se uita cu insistență. 2. A se strâmba. – Din zgău „uter, matrice” (DLRM, DEX, MDA).