zeflemea sf [At: GORJAN, H. II, 113/3 / Pl: ~ele, (rar) ~eli / E: tc zevklenme] 1 Atitudine ironică față de cineva sau de ceva Si: batjocură (4), derâdere (1), râs², (liv) batjocuritură, deriziune (4), (fam) bășcălie (2). 2 (De obicei lpl) Cuvinte, fraze, expresii cu semnificații opuse sensului lor obișnuit, care conțin o ironie la adresa cuiva sau a ceva Si: ironie, persiflare, (rar) persiflaj, (fig) împunsătură, înțepătură, pișcătură, șfichi, șfichiuitură. 3 (Îvr; îla) De ~ Batjocoritor (1). 4 (Îlav) În ~ În glumă. 5 (Îlv) A lua (pe cineva sau ceva) în ~ A zeflemisi.