15 definiții pentru zeflemea

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZEFLEMEA, zeflemele, s. f. Ironie ușoară, luare în râs, glumă batjocoritoare. ◊ Expr. A lua în zeflemea = a-și bate joc de cineva, a lua în râs. – Din tc. zevklenmek.

ZEFLEMEA, zeflemele, s. f. Ironie ușoară, luare în râs, glumă batjocoritoare. ◊ Expr. A lua în zeflemea = a-și bate joc de cineva, a lua în râs. – Din tc. zevklenmek.

zeflemea sf [At: GORJAN, H. II, 113/3 / Pl: ~ele, (rar) ~eli / E: tc zevklenme] 1 Atitudine ironică față de cineva sau de ceva Si: batjocură (4), derâdere (1), râs2, (liv) batjocuritură, deriziune (4), (fam) bășcălie (2). 2 (De obicei lpl) Cuvinte, fraze, expresii cu semnificații opuse sensului lor obișnuit, care conțin o ironie la adresa cuiva sau a ceva Si: ironie, persiflare, (rar) persiflaj, (fig) împunsătură, înțepătură, pișcătură, șfichi, șfichiuitură. 3 (Îvr; îla) De ~ Batjocoritor (1). 4 (Îlav) În ~ În glumă. 5 (Îlv) A lua (pe cineva sau ceva) în ~ A zeflemisi.

zeflemea s.f. Atitudine ironică față de cineva sau de ceva; glumă batjocoritoare; batjocură. Zeflemelile unchiului îl umiliseră (CA. PETR.). ◊ Loc.adv. În zeflemea = în glumă. ◊ Expr. A lua (pe cineva sau ceva) în zeflemea = a-și bate joc de cineva sau de ceva, a lua în rîs. Ea avea griji, și el o lua în zeflemea (SLAV.). • pl. -ele. /<tc. zevklenme.

ZEFLEMEA, zeflemele, s. f. Ironie ușoară, luare în rîs, glumă batjocoritoare. Zeflemelele unchiului îl umiliseră, le găsea grosolane. CAMIL PETRESCU, O. I 254. Suporta cu greutate tonul de zeflemea obișnuită la bord. BART, E. 211. ◊ Expr. A lua în zeflemea = a lua în rîs, a zeflemisi, a nu lua în serios. Ia necontenit totul în zeflemea. CAMIL PETRESCU, O. I 250. Ea avea griji și el o lua în zeflemea. SLAVICI, N. I 265. Rîdea și de bun și de rău, și pe toți îi lua în zeflemea. ISPIRESCU, U. 104.

ZEFLEMEA, zeflemele, s. f. Luare în rîs, ironie. – Tc. zevklenme.

ZEFLEMEA ~ele f. Bătaie de joc (de cineva sau de ceva); luare în râs. * A lua în ~ a ironiza; a batjocori. /<turc. zevklenmek

zeflemeà f. bătaie de joc banală, ironie ușoară: pe toți îi lua în zeflemea ISP. [Turc. ZEVKLENMÈ, batjocură].

zeflemeá f., pl. ele (turc. zevklenme. V. zefchĭ). Sud. Ironie, rîs, batjocură: a lua în zeflemea, a face zeflemele.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zeflemea (desp. ze-fle-) s. f., art. zeflemeaua, g.-d. art. zeflemelei; pl. zeflemele

zeflemea (ze-fle-) s. f., art. zeflemeaua, g.-d. art. zeflemelei. pl. zeflemele, art. zeflemelele

zeflemea s. f. (sil. -fle-), art. zeflemeaua, g.-d. art. zeflemelei; pl. zeflemele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZEFLEMEA s. 1. v. ironie. 2. v. batjocură.

ZEFLEMEA s. 1. ironie, persiflare, (rar) persiflaj, (fig.) împunsătură, înțepătură, pișcătură, șfichi, șfichiuitură. (O ~ cu adresă precisă.) 2. batjocură, derîdere, rîs, bătaie de joc, (livr.) deriziune, (înv.) batjoc, batjocoritură, (fam.) bășcălie. (Îl ia în ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zeflemea (-ele), s. f. – Ironie ușoară, luare în rîs, glumă. Tc. zevklenme (Șeineanu, II, 388). – Der. zeflemisi, vb. (a lua în rîs, a ironiza); zeflemisist, s. m. (persoană care ia în rîs); zeflemisitor, adj. (care zeflemisește). Aceleiași familii îi aparține zefliu, adj. (glumeț, vesel), din tc. zevkli.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a lua în balon / în răspăr / în zeflemea expr. v. a lua împrejur

Intrare: zeflemea
  • silabație: ze-fle-mea info
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zeflemea
  • zeflemeaua
plural
  • zeflemele
  • zeflemelele
genitiv-dativ singular
  • zeflemele
  • zeflemelei
plural
  • zeflemele
  • zeflemelelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zeflemea, zeflemelesubstantiv feminin

  • 1. Ironie ușoară, luare în râs, glumă batjocoritoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Zeflemelele unchiului îl umiliseră, le găsea grosolane. CAMIL PETRESCU, O. I 254. DLRLC
    • format_quote Suporta cu greutate tonul de zeflemea obișnuită la bord. BART, E. 211. DLRLC
    • chat_bubble A lua în zeflemea = a-și bate joc de cineva, a lua în râs. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Ia necontenit totul în zeflemea. CAMIL PETRESCU, O. I 250. DLRLC
      • format_quote Ea avea griji și el o lua în zeflemea. SLAVICI, N. I 265. DLRLC
      • format_quote Rîdea și de bun și de rău, și pe toți îi lua în zeflemea. ISPIRESCU, U. 104. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.