ZDROBITOR², -OARE, zdrobitori, -oare, adj. 1. Care zdrobește. Zbor crierii din tidve, sub ghioaga zdrobitoare. ALECSANDRI, P A. 168. ♦ Fig. Copleșitor. Erau nedumeriți și amețiți de somnul cel întîi care e zdrobitor și vecin cu moartea. SADOVEANU, O. VII 28. 2. Care împrăștie orice îndoială; covîrșitor. Dovezi zdrobitoare. ▭ Comparația fu zdrobitoare pentru Stelian Minea. C. PETRESCU, Î. II 216. Palatul prințului Mihail este transformat în Muzeu Etnografic... Acest muzeu este oglinda zdrobitoare a vieții nemernice și trudnice în care s-au zbătut masele țărănești în epocile țariste. SAHIA, U.R.S.S. 36.