zdrang i [At: GORJAN, H. IV, 30/35 / V: ~nc (S și: sdranc), (rar) ~a, ~nca, (pop) zdrănc, zdrăng, zdrâng / S și: sd~ / E: fo] (Are) Cuvânt care redă zgomotul produs de ciocnirea sau de căderea obiectelor de metal, de spargerea obiectelor de sticlă, de trântirea unei uși etc. Si: foflenchi (1), tronc.