zdranca¹ sf [At: GORJAN, H. IV, 30/3 / S și: sd~ / Pl: ~le / E: zdranca²] (Îvr) Castanietă.

zdranca² i vz zdrang

zdranca interj. v. zdrang.

ZDRANG interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de ciocnirea sau de căderea obiectelor de metal, de spargerea obiectelor de sticlă etc.; foflenchi. [Var.: zdranc, zdranca interj.] – Onomatopee.

zdranc i vz zdrang

zdrang i [At: GORJAN, H. IV, 30/35 / V: ~nc (S și: sdranc), (rar) ~a, ~nca, (pop) zdrănc, zdrăng, zdrâng / S și: sd~ / E: fo] (Are) Cuvânt care redă zgomotul produs de ciocnirea sau de căderea obiectelor de metal, de spargerea obiectelor de sticlă, de trântirea unei uși etc. Si: foflenchi (1), tronc.

zdranga i vz zdrang

zdrănc i vz zdrang

zdrăng i vz zdrang

zdrânc sm vz zdrâng²

zdrânca vr [At: ALR I, 1703/65 / Pzi: zdrânc / E: ns cf zdrincăl] (Reg) A zdrămcăla.

zdrâncă sf [At: TDRG / V: zdrincăl, zdrincul / S și: sd~ / Pl: ~nci / E: ns cf zdrâng¹] (Reg) Scrânciob (1).

zdrâng³ i vz zdrang

zdrincăl sn vz zdrâncă

zdrincul^[1] sn vz zdrâncă corectat(ă)

zdranc interj. v. zdrang.

zdrang interj. (adesea repet.) Cuvînt care redă zgomotul produs de ciocnirea sau de căderea unor obiecte de metal, de spargerea unor obiecte de sticlă, de trîntirea unei uși etc. S-a auzit: zdrang! din bucătărie. Mama spărsese o farfurie. • și zdranc, zdranca interj. /onomat.

ZDRANG interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de ciocnirea sau de căderea obiectelor de metal, de spargerea obiectelor de sticlă etc.; foflenchi. [Var.: zdranc, zdranca interj.] – Onomatopee.

ZDRANC interj. (Uneori cu valoare verbală) Onomatopee care redă zgomotul produs de ciocnirea sau de căderea obiectelor de metal, de spargerea obiectelor de sticlă etc. Intră... în casă: Zdranc cu sălbile pe masă! ȘEZ. XIII 189. – Variante: zdranca, zdrang, zdranga interj.

ZDRANGA interj. v. zdranc.

ZDRANC interj. Cuvînt care imită zgomotul produs de ciocnirea sau de căderea obiectelor de metal, de spargerea obiectelor de sticlă etc. [Var.: zdrang, zdranca interj.] – Onomatopee.

ZDRANG interj. (se folosește pentru a reda sunetul produs de obiectele de metal sau de sticlă la lovire sau cădere). [Var. zdranc] /Onomat.

sdrang! int. ce imită sunetul armelor.

drang V. zdrang.

zdrang și drang, interj. care arată sunetu uneĭ săbiĭ care se izbește cînd mergĭ, al uneĭ ușĭ care s’a deschide de-odată și-ĭ sună încuĭetoarea ș. a.: zdrang! și ușa se deschise. – Și (z)drîng. V. zang, tranc.

zdrîncă f., pl. ĭ (ca și zdrăngănesc). Trans. Scrîncĭov.

zdrîng, V. zdrang.

!zdrang interj.

zdrang / zdranc interj.

zdrang/zdranc interj.

zdrâng s. n. sg. (er., pop.) penis.

ZDRÂNCĂ s. v. dulap, leagăn, scrânciob.

zdrîncă s. v. DULAP. LEAGĂN. SCRÎNCIOB.