zbîrnîitură s.f. Zbîrnîire. ♦ Concr. Zgomot produs de cineva sau de ceva care zbîrnîie. Patru zbîrnîituri scurte căzură una după alta într-un sfîrîit precipitat (CĂL.). ♦ Spec. Sunet produs de o sonerie sau de un telefon atunci cînd face apel. M-am trezit în zbîrnîiturile telefonului. • pl. -i. /zbîrnîi + -tură.