ZBOR s.n. (ȚR) Bîlci, iarmaroc, tîrg. Zicea vioara și alăuta pe la tîrguri și pe la zboruri. ÎNDREPTAREA LEGII. Nu mearge la zbor și la jocuri. MĂRGĂRITARE 1691. Veniți să neguțătorim pînă nu să sparge zborul. MĂRGĂRITARE 1746; cf. ANTIM, apud TDRG. Etimologie: sl. sŭborŭ, bg. sbor. Cf. s c h e l ă (2).