ZBICIRE, zbiciri, s. f. Faptul de a (se) zbici³; zvîntare, uscare. La cîmp am ieșit o dată cu venirea primăverii și cu cele dintîi zbiciri, SADOVEANU, O. VI 171. Aici se vede în șes o lucrare de îmbunătățire... a pămîntului prin zbicirea și scurgerea apelor ce-l deteriorează. IONESCU, D. 174.